Ca un inel de caldă sărutare
Când în oglinda zilei se răsfaţă
O toamnă îmbrăcată-n cerşetoare
A apărut şi-i chipul nins de soare
Iar trena ei cusută-n mii de flori
A adunat în dulce-mbrăţişare
Speranţe amestecate cu fiori
A strâns în sân parfumuri din petale
Poate aşa e scris în al său destin
Să le presare-n ruginita-i cale
Lăsând în urmă tristeţe şi suspin
Se opreşte ziua din al său umblet
Amurgul se furişeaza printre noi
Ştii toamnă ce rece eşti la suflet
Şi cum plâng arborii cu uscate foi?
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu