duminică, 30 septembrie 2012

Cine sunt eu?


Sunt clipa ce tâmpla mângâie uşor
Când noaptea se revarsă prin fereastră
Iar gândurile foşnesc adormitor
Purtate lin pe unda ei albastră.

Şi sclavul ce nemuririi m-am vândut
Cu tot parfumul cerului în floare
Când timpul odihneşte ca un sărut
Pe culoarea oboselii care doare.

Sunt accentul unui cântec dintr-un gând
Închis în suflet cu lacăt pus de soartă
În dimineţi ce suie rând pe rând
Spre cer s-ajungă magica lui poartă

Sau ecoul plin de acorduri nude
Descătuşând ades secretele din noi
Pe când zefirul nopţii se ascunde
În cântecul de ieri al arborilor goi.

Sunt îmbrăţişarea timpului învins
În dimineţi spre culmi nemuritoare
Sau veacul de tăcere ce stă intins
Pe lumea ofilită ca o floare.

Marin Voicu