Te voi căuta !

Știu că este scris în firea omenească
Ca toți s-avem în suflet doruri și iubiri
Iar dorința mea atâta de firească
E să te am cu mine nu în amintiri

Te voi căuta prin lespezile vieții
Lăsând în urmă nefasta-mi izolare
Călca-voi drumul ce-l mărginesc scaieții
Să-ți aștern pios iubirea la picioare

Și-n aer să te caut tremurând când zbor
Cu suflet răscolit, fierbând neîncetat
Mi-a mai rămas speranța și un singur dor
Pe care vântul vieții nu le-a spulberat

Și mâinile-mi întinse vor căuta nebune
Să-ți găsesc făptura - icoană de-nchinat
Așezata-n suflet - loc de-nchinăciune
Voi privi la tine de doruri măcinat

Marin Voicu

O meditatie

 În curtea cerului lumina mă-mpresoară
 Și nici un picior de umbră curtea n-a călcat
 Nu pâlpâie o noapte cu trena sa murdară
 Când lin se scurge vremea cu capul aplecat

 În trupu-mi de străin se-aud bătăi neclare
 Și zgomote de luptă răzbat neîncetat
 Sunt patimile mele cu mișcări hilare
 Când fugăresc trecutul cu spate cocoșat

 Zadarnic chem destinul doarme și nu vine
 Cu oasele întinse nimeni nu-l cunoaște
 Iar gândurile negre privind lung la mine
 Trec provocatoare sărind ca niște broaște

 Cu suflet însetat de arșița căinții
 În orice dimineață ca la mânăstire
 Voi chema speranța din rărunchii minții
 Când viața îmi va fi ca ața de subțire
 Marin Voicu

Maci

Își etalează macii cupa lor de sânge
Prin marea-ngălbenită a holdelor de grâu
O vară secetoasă stă acum și plânge
Sub soarele de ceară cu iarba pân' la brâu

Le este vântul leagăn, tot cerul un destin
Si au ca apă roua ce a căzut in zori
Superbele petale sunt straie de festin
La balul dat de spice și miile de flori

Dar nici-un nor de-argint pe cer nu se arată
Si nu trecea o umbră prin spice și prin maci
Nici macăr o boare atât de așteptată
Nu a răcorit fruntea macilor posaci

Când s-a topit seninul in văpaia zării
Stau macii ofiliți in roșul lor aprins
Suferind de sete sub moartea sărutării
Cupola lor gingașă de trup li s-a desprins

Marin Voicu

Vremelnicie

Sărută-ncet lumina lunga înserare

Iar umbrele subțiri misterios se lasă
Cresc plete lungi de de gânduri -mare aiurare
Sub tampla mea fierbinte -oare cui ii pasă?

Privesc mirat în jur și văd  cum se ascunde
Umbra mea trufașă sub strașinile zării
Iar cugetele mele - apă fără unde
Pe fața mea sculptează un zâmbet al durerii

Încet s-a ofilit făptura mea lumească
Mă trezesc tot singur fără de putere
În care timp nu știu sau zodie cerească
Iar va-ncepe viața să-mi curgă prin artere

Aș face un popas pe drum în amurgire
Și să privesc cum trece al timpului talaz
Dar mă ascund în mine - oarbă liniștire
Ca s-astept o vreme plină cu extaz

Marin Voicu