A adormit printre frunzele boțite
Printre crengile uscate încet se strecoară
Ai toamnei reci fiori pe nesimțite
E gol parcul, parcă e lipsit de suflet
S-a ascuns pustiul printre frunza moartă
Amurgul vineţiu s-a oprit din umblet
Când amintiri toamna tainic mi le poartă
Şi ca-ntr-o poveste c-o frumoasă zână
Cu alai de frunze-n aur poleite
Apare toamna brumată şi păgână
Cu mersul lin si pletele încâlcite
Şi soarta în jocul toamnei pare prinsă
Sau într-un enorm buchet de crizanteme
Şi-o amintire de dragoste respinsă
Îngălbenind încet şi prea devreme
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu