Dar și în adâncimea cugetelor mele
Am gânduri încâlcite, vise dezlânate
Ce-mi macină iubirea-n ceasurile grele
Privesc mereu în sus spre cer fără cuvinte
Cuprins de răzvrătiri că nu găsesc o milă
Când a mea ursită, năucă și cuminte
Roata vieții-nvarte cu brațe de copilă
Stau închis în mine și spun o rugăciune
Să trec peste dureri din spațiu și vreme
Cu suflet singuratic plin de slăbiciune
Aștept înfrigurat iubirea să mă cheme
Dragostea imensă și ura împreună
Așezate-n mine cuminți că niște îngeri
Tainic vor acuma una alteia să-și spună
Că viața mi-a fost toată plină de înfrângeri
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu