joi, 30 noiembrie 2017

Castele de iubire

În fuga lor ritmată trec zilele năuce
Citind mereu în noi iubirea vieții noastre
Stăm mână în mână cu fața la răscruce
De neștiute drumuri spre zările albastre

Unul lângă altul luăm drumul în picioare
Alături cu ursita ce plânge și zâmbește
Acum eu sunt cerul, iubita întinsă mare
Și-n bolta mea senină chipu-și oglindește

Și viața am luat la pas prin pulberile verii
Neștiutori că drumu-i lung și obositor
Dar ne-am împotmolit in mlaștinile vrerii
Când n-am crezut că-n viață este viitor

De ar fi fost lung ca de la Pământ la Lună
Incolăciți de-a pururi pe-același trunchi de crez
Am fi străbătut tot drumul împreună
Castele de iubire în suflet să-ți durez

Marin Voicu

Niciun comentariu: