joi, 30 noiembrie 2017

Castele de iubire

În fuga lor ritmată trec zilele năuce
Citind mereu în noi iubirea vieții noastre
Stăm mână în mână cu fața la răscruce
De drumuri ce se pierd spre zările albastre

Unul lângă altul luăm drumul în picioare
Alături cu ursita - plânge și zâmbește
Acum eu sunt cerul, iubita-ntinsă mare
Și-n bolta mea senină chipu-și oglindește

Și viața-am luat la pas prin pulberile verii
Neștiutori că drumu-i lung și obositor
Iar Domnul ne-a iertat de clipele durerii
Căci am crezut  în viata și într-un  viitor

De ar fi fost lung ca de la Pământ la Lună
Incolăciți de-a pururi pe-același trunchi de crez
Am fi străbătut tot drumul împreună
Castele de iubire în suflet să-ți durez

Marin Voicu

Niciun comentariu: