miercuri, 13 septembrie 2017

Gândul meu de noapte...

Gândul meu de noapte poarta şi-a deschis
Să văd un drum ce-n zări pustii se pierde
Privesc înmărmurit un tablou de vis
În care vremea avea culoarea verde

Străin e cerul, timpul stă departe
Zâmbeşte veşnicia rece şi senin
Trădător destin speranţa îmi desparte
De sufletul sfios cu boabe de venin

Cu ochii minţii văd pajiştea durerii
Pe care pasc doar cereşti singurătăţi
Fiori de taină şi-o iarbă a tăcerii
Crescută pe cărări de lungi pustietăţi

Se ţes umbre într-un lung de seară
Iar sufletul îmi trece pe unduiri de vis
Strângând la piept un apus de ceară
Unde amintirea ochii şi-a închis

Marin Voicu


Niciun comentariu: