miercuri, 12 octombrie 2016

Meditație





 Tăcerea cerului așa mă împresoară
 Și trupul mi-l îmbracă într-un nou veșmânt
 Însă este aceeași pace milenară
 Zăcând străină pe fața-ntregului pământ

 Și totuși în firea mea se luptă ne-ncetat
 Nestăpânite gânduri de mine și destin
 Și patimi inocente încât înspăimântat
 Am să cred că sufletul îmi este un străin

 S-au adunat în mine amintiri hoinare
 Evadând grăbite din zidul marii plângeri
 În spaime lungi de zbucium ca întinsa mare
 Caut puritatea în cerul plin de îngeri

 În zori de zi în unda lui să-mi spăl privirea
 Și luminat nu voi mai rătăci-neștire
 Neliniștea nu-mi va mai răscoli gândirea
 Că iar am să trăiesc o altă amăgire

 Marin Voicu

Niciun comentariu: