miercuri, 19 octombrie 2016

Ascult tăcerea...



 Ascult tăcerea-n vremea adormită
 Se zbate dureros, se tot frământă
 Într-o muţenie desăvârşită
 Sărmana mea fiinţă se-nspăimântă

 Himeric mers, gingaşă şi curată
 Şi rece ca o toamnă trecătoare
 Ivită-n calea mea nevinovată
 Schimbăm acum priviri seducătoare

 Cu faţa palidă şi ofilită
 Nimic în pieptul ei nu mai tresare
 E parcă o icoană istovită
 O enigmă nemărginit de mare

 Tăcerea asta anii mi-i străbate
 Un cântec vechi de amintiri fugare
 Şi din imensa mea pustietate
 Zboară gânduri ca păsări călătoare

     Marin Voicu

Niciun comentariu: