miercuri, 19 octombrie 2016

Ascult tăcerea...



 Eu văd tăcerea cum mâna mi-a întins
 Senină și pe soartă supărată
 E albă, vie cu suflet de invins
 Și trupul de statuie renovată

 Himeric mers, gingaşă şi curată
 Şi rece ca o toamnă trecătoare
 Ivită-n calea mea nevinovată
 Schimbăm acum priviri seducătoare

 Cu faţa palidă şi ofilită
 Nimic în pieptul ei nu mai tresare
 E parcă o icoană istovită
 O enigmă nemărginit de mare

 Cum tăcerea va fi o vesnicie
 Iar eu un om cu fruntea gânditoare
 Voi privi la a lumii isterie
 Ingropat in a vremii nepasare

     Marin Voicu

Niciun comentariu: