sâmbătă, 1 octombrie 2016

Și iar a mai venit o toamnă...

S-a  asternut o noua toamna pe pamant
Cu sublim vasmant de frunza ruginie
Iar lumea verde murmura sub cerul sfant
Cuprinsa brusc de-o ciudata isterie

Când  trece ea ziua plina de rusine
Si-ascunde ochii sub gene de lumina
Ard sub focul mut doomoalele coline
Si cerul ca-ntr-o gigantica gradina

Cu pasi tarati amurguri tainice sosesc
Lumea obosita trece la culcare
Prin vai pustii ecouri nude pribegesc
Cand lumini de-argint se joaca prin frunzare

Vin franturi de vanturi, salbatice si crude
Purtand cu ele tacerile desarte
Mersul greu al toamnei inca se aude
Atat de slab si-atata de departe

Marin Voicu










Niciun comentariu: