sâmbătă, 1 octombrie 2016

O nouă toamnă

S-a  așternut o nouă toamnă pe pământ
Cu sublim vașmânt de frunză ruginie
Iar lumea verde murmura sub cerul sfânt
Cuprinsă brusc de-o ciudată isterie

Când  trece ea ziua plină de rușine
Și-ascunde ochii sub gene de lumină
Ard sub focul mut domoalele coline
Și cerul ca-ntr-o gigantică gradină

Cu pași târâți amurguri tainice sosesc
Lumea obosită trece la culcare
Prin văi pustii ecouri nude pribegesc
Când lumini de-argint se joacă prin frunzare

Vin frânturi de vânturi, sălbatice și crude
Purtând cu ele tăcerile deșarte
Mersul greu al toamnei incă se aude
Atât de slab și-atâta de departe

Marin Voicu










Niciun comentariu: