sâmbătă, 1 octombrie 2016

Și iar a mai venit o toamnă...


 Și iar a mai venit o toamnă pe pământ
 Cu rochia de mireasă ruginie
 O lume verde tremură sub cerul sfânt
 De spaimă rece dar și de bucurie

 Când trece ea natura arde de la sine
 Cu făclii de frunze, teamă și lumină
 Ard sub focul mut uscatele coline
 Și cerul ca-ntr-o gigantică grădină

 Din zori de zi amurguri tainice sosesc
 Și încremenesc pădurile în zare
 Pe văi pustii ecouri blânde pribegesc
 Și râuri sângerânde prin frunzare

 În extaz toamna dansează ca la nuntă
 Când nici-o stea pe cer nu strălucește
 Cuprinsă parcă  de o nebunie sfântă
 Arzând în sine timpul ruginește

 Marin Voicu

Niciun comentariu: