marți, 27 septembrie 2016

Tablou de toamnă





 E-atât de trist afară, liniștea-i de ghiață
 Iar un soare galben se ascunde printre nori
 În jur, e-așa de straniu și lipsit de viață
 Țipând isteric trec doar cârduri de cocori

 Încremenite, ca-ntr-o pânză învechită
 Stau coline cu râpi negre, anchilozate
 Jos, se strecoară ca o mantie  boțită
 Ceața fluturând printre crengile uscate

 Covor de brumă albă cu priviri deșarte
 Și-a așezat  usor  săruturi glaciale
 Pe tufișuri cu obraji de frunze moarte
 Și pe ecouri ce prelung se pierd în vale

 Și prin pădurea cu lungi brațe desfrunzite
 Nu-i pas de om să spargă liniștea ei gravă
 Doar un lup flămând a venit pe nesimțite
 Acordându-și glasul îngroșat cu o octavă

 Marin Voicu