sâmbătă, 26 martie 2016

Ploaie



E udă dimineaţa clasic conturată
Pe când aripe de vânt prin vazduh se-nfoaie
Din pustiul rece nori vineţi se arată
Scuturând în ropot stropii grei de ploaie

E-atât de trist afară şi plouă apăsat
De parcă cerul tot din slava sa grozavă
Adâncile izvoare să curgă le-a lasat
Pe ziua obosită, rece şi bolnavă

Stă soarele în loc ascuns de-atâta vreme
Iar plapuma de nori un fulger alb o taie
Trezind pustietăţi cuprinse de dileme
Că tunete ar fi ecouri de războaie

E cuprinsă lumea de apă şi de haos
Şi parcă umezeala ne-a ajuns la oase
Dar revarsă Doamne o poală de repaos
Pe zările de fum cu genele apoase !

Marin Voicu

marți, 22 martie 2016

Fuga de destin

Tu şi azi mai vrei să fugi de un destin
Purtat ca umbra pe drum fără ocol
Şi nu te va opri într-un gest creştin
Nici-un glas venind din orizontul gol

Şi dacă intr-o zi vei vrea să-ncepi să plângi
Trădate gânduri de-atâta aşteptare
Uitând sfârşitul la piept să-ncepi să strângi
Şireaguri vii de amintiri fugare

Captivă-n vis cu aripe de ceară
Ce s-a vrut să fie şi-al omenirii sol
Ai teamă că-n inimă un foc de pară
Te va-nfiora crescând prin trupul gol

Iar ochii-ţi poartă o umbră de păcat
Ca un văl ce-n preajma mea îl scuturi
Dar ştiu că din el şi eu m-am adăpat
Viteaz căzut sub salbe de săruturi

Marin Voicu



luni, 14 martie 2016

Primăvara mea


                                   
Vesel e văzduhul în zorii dimineţii
Adormit sub nor un soare stă să iasă
Căzută fără veste din alt colţ al vieţii
O senină pace pe lume-ncet se lasă

Tremurând din frunze şoptesc o melodie
Copaci uitaţi de vreme cu braţe altoite
Se târăşte vântul prin iarba ce învie
Adunând parfumul din florile-adormite

Şi cât mai  stă un timp pe prag îngândurat
Un nor nu se iveşte din văzduh să cadă
Iar sfioase păsări sunt gata de cântat
Cerească simfonie stând în pomi grămadă

Violetul magic al serii ce se lasă
Pe lumea obosită la margine de vis
Cresc umbrele grăbite şi luna ruşinoasă
Când ziua adormită ferestrele şi-a-nchis

Marin Voicu