sâmbătă, 26 martie 2016

Ploaie




E udă dimineaţa vag e  conturată
Pe când aripe de vânt prin vazduh se-nfoaie
Din pustiul rece nori vineţi se arată
Scuturând în ropot stropii grei de ploaie

E-atât de trist afară şi plouă apăsat
De parcă cerul tot din slava sa grozavă
Adâncile izvoare să curgă le-a lasat
Pe ziua obosită, rece şi bolnavă

Stă soarele în loc ascuns de-atâta vreme
Iar plapuma de nori un fulger alb o taie
Tresar pustietăţi cuprinse de dileme
Cand tunete mugesc in hora lor greoaie

E cuprinsă lumea de apă şi de haos
Şi parcă umezeala ne-a ajuns la oase
Dar revarsă Doamne o poală de repaos
Pe zările de fum cu genele apoase !

Marin Voicu

marți, 22 martie 2016

Fuga de destin

O viață-ntreagă am fugit de un destin
Ce îndărătnic îmi așeza in cale
Atâtea patimi, să le-ndur ca un creştin
În genunchi căzut cu gânduri ancestrale

Îmi stă destinul cu ochii plini de ură
Pe margine de suflet cugetând trufaș
Cum va sădi ca o veșnică tortură
Tainice păcate, el, cunoscut borfaș

Bâjbâind prin bezna cugetelor mele
Obosit își pune cursele la pândă
Viclene spaime, oarbe și infidele
Tăcute rod, din făptura mea plapândă

Câte ispitiri mi se aștern în  cale
Îmi dau târcoale ca lupii după pradă
Merg înainte, am drum fără escale
Tainic călător prin viața mea nomadă

Marin Voicu



luni, 14 martie 2016

Primăvara mea


                                   
O dimineață pe lume se boltise
Clătinând ușor din cap cu ochii somnoroși
Tremurând lumina pe cer se risipise
Iar norii galopează tăcuți si furioși

Copaci uitaţi de vreme acum s-au deșteptat
Și șușotesc aiurea cuprinși de presimțiri
Profetizeaza vântul poștaș neașteptat
Că va veni un soare cu galeșe priviri

O liniște se sparge zarva s-a iscat
Își fac tarafe pomii  la margine de zări
Cu păsările-n cor  sunt gata de cântat
Cereasca simfonie cu felicitări

Se lasă seara pe lumea de poveste
Vise se urzesc la poala nopții rece
Luna rușinoasă suie fără veste
Când mâhnită ziua adormită trece

Marin Voicu