Iar mintea deșteptată îmi urlă ca o brută
Durerea-ncet mă roade flămândă și mârșavă
Îndârjit scobește și ucigător sărută
Nu vise, nu lacrimi doar o vastă izolare
În care s-au pierdut speranțe prin mutele răscruci
E totul numai haos, o mare violare
Nu vise, nu lacrimi doar o vastă izolare
În care s-au pierdut speranțe prin mutele răscruci
E totul numai haos, o mare violare
De pace înrobitoare și-a unui dans de cuci
Din adâncimi de lume și uimitor de slabă
Din adâncimi de lume și uimitor de slabă
O umbră se arată prin liniștea firavă
Prin jur ea se perindă și cată fără grabă
Un loc să își găsească prin liniștea grozavă
S-a așezat cuminte, senină si jilavă
La piept stângând umilă dorinți mistuitoare
Dar cine-i umbra slabă și-atâta de firavă ?
S-a așezat cuminte, senină si jilavă
La piept stângând umilă dorinți mistuitoare
Dar cine-i umbra slabă și-atâta de firavă ?
Vai, e chiar viața mea intr-o lume viitoare ?
Marin Voicu
Marin Voicu