duminică, 24 ianuarie 2016

Un loc in liniştea mea

În suflet o linişte mi se aşează gravă
Iar mintea deșteptată îmi urlă ca o brută
Durerea-ncet mă roade flămândă și mârșavă
Îndârjit scobește și ucigător sărută

Nu vise, nu lacrimi doar o vastă izolare
În care s-au pierdut speranțe prin mutele răscruci
E totul numai haos, o mare violare
De pace înrobitoare și-a unui dans de cuci

Din adâncimi de lume și uimitor de slabă
O umbră se arată prin  liniștea firavă
Prin jur ea se perindă și cată fără grabă
Un loc să își găsească prin liniștea grozavă

S-a așezat cuminte, senină si jilavă
La piept stângând umilă dorinți mistuitoare
Dar cine-i umbra slabă și-atâta de firavă ?
Vai, e chiar viața mea intr-o lume viitoare ?

Marin Voicu





miercuri, 20 ianuarie 2016

Astăzi

Astăzi m-am surprins stând la fereastră
Singur şi gândind cum viaţa trece
Inima-mi pustie şi sihastră
Se scufundă-n vremea putredă şi rece

Cresc fiori prin sufletul molatic
Iar visele se scutură din gând
Cu mâhniri îmbrăţişat tomnatic
Amurgul mi se-apropie curând

Marin Voicu