luni, 2 februarie 2015

Frământări

De-atâtea frământări mi-este viaţa plină
Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă
Stau umbre-ntinse pe fire de lumină
Ce scriu prin vreme neînţeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri şi vise risipite
Dorinţe netrăite, seci neîmpliniri
Beat de voluptatea nopţii mistuite
Arde-n mine torţa cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineţii
Am să spun o rugă ce-mi răsare-n minte
Ca s-asculţi în mine cântecul tristeţii
Dar şi mâhnirea ce-n suflet stă cuminte

De tăcerea oarbă o laşi îngălbenită
Să scuture răceala uitării tale moi
Îngroapă noaptea şi ora-mpătimită
Ţăndări fă oglinda imaginii cu noi !!

Marin Voicu

Niciun comentariu: