Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă
Stau umbre-ntinse pe fire de lumină
Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă
M-apasă gânduri și vise risipite
Dorințe netrăite, seci neîmpliniri
Beat de voluptatea nopții mistuite
Arde-n mine torța cu dulci închipuiri
Stând îngenunchiat pe pragul dimineții
Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte
Ca s-asculți în mine cântecul tristeții
Dar și mâhnirea ce-n suflet stă cuminte
De tăcerea oarbă o lași îngălbenită
Să scuture răceala uitării tale moi
Îngroapă noaptea și ora-mpătimită
Țăndări fă oblinda imaginii cu noi!
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu