luni, 2 februarie 2015

Frământări

De-atâtea frământări mi-este viața plină
Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă
Stau umbre-ntinse pe fire de lumină
Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite
Dorințe netrăite, seci neîmpliniri
Beat de voluptatea nopții mistuite
Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții
Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte
Ca s-asculți în mine cântecul tristeții
Dar și mâhnirea ce-n suflet stă cuminte

De tăcerea oarbă o lași îngălbenită
Să scuture răceala uitării tale moi
Îngroapa noaptea și ora-mpătimită
Țăndări fă oblinda imaginii cu noi!

Marin Voicu

Niciun comentariu: