joi, 26 februarie 2015

Îndoieli



Stai acum pierdută într-o linişte haină
Ascultând târziul şi cu capul prins în palme
Rătăcind ca zvonul într-o lume-aşa străină
Simți crescând in suflet  îndoieli târzii şi calme

Un trufaș amar iți roade inima-neştire
Sfărmând în orice clipă mai mult şi în tăcere
Când gândurile iși lasă cumplita biciuire
Din care cresc coşmaruri pline mistere

La pieptul tău de piatră dorințe s-au tot strâns
Și-n margine de lume nu ai găsit o milă
Cresc regretele mereu pe pletele de plâns
Iar fruntea ți se-apleacă mai jos și mai umilă

Cu inima iar stai la sfat- cine să te-ajute
Să-ndrepți acum greșeala ce cugetul ți-apasă
Oriunde și in tot locul vrăji necunoscute
Vrei sufletul pereche să-ndrepte către casă

Te vei regăsi cuminte şi drept mulţumire
Aceeași muritoare tu cu sfinţii la un loc
Veți cânta-mpreună din a cerului psaltire
Arzând apoi tămâie şi-un fir de busuioc."

Marin Voicu




duminică, 15 februarie 2015

De vrei să zbori...

                                       
                                          De vrei să zbori tu gândul aripi poţi să-l faci
                                          Iar visul poate din nou amic să-ţi fie
                                          Să nu încerci ca noapte-n zi să o prefaci
                                          Lumina sa nu iți va darui vecie
                     

                                          Simţi acum ce timpuri curg pe-afară
                                          Cum tot în jur e vremelnică minune
                                          Să nu crezi că-n liniștea de astă seară
                                          Iți va sta destinul într-o rugăciune

                                          Să nu fii statuie lipsită de-amintiri
                                          În fața lumii stând strâmbă și ciudată
                                          Al vremii val va șterge doruri și iubiri
                                          Dar nu vei fi tu de toate vinovată
           
                                          Gânduri și cu vise vor fi un univers
                                          Și-arzând albastru pe bolta lui domnească
                                          Tu o stea sfioasă te vei opri din mers
                                          Ca lumea-n jurul tău să se invârtească

                                           Marin Voicu

luni, 2 februarie 2015

Frământări

De-atâtea frământări mi-este viața plină
Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă
Stau umbre-ntinse pe fire de lumină
Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite
Dorințe netrăite, seci neîmpliniri
Beat de voluptatea nopții mistuite
Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții
Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte
Ca s-asculți în mine cântecul tristeții
Dar și mâhnirea ce-n suflet stă cuminte

De tăcerea oarbă o lași îngălbenită
Să scuture răceala uitării tale moi
Îngroapa noaptea și ora-mpătimită
Țăndări fă oblinda imaginii cu noi!

Marin Voicu