joi, 26 februarie 2015

Îndoieli





Cum dau buzna gânduri prin vremea cea haină
Și-atâta zarvă fac de capul prind în palme
Mă regăsesc stingher în lumea așa străină
Și-i toată plină de-ndoieli adânci și calme

Nevinovat surâd, prin suflet se strecoară
Și dureros dospesc tăcerile posace
Gânduri aiurite cu forma lor bizară
Nebune dau coșmaruri slabe și stângace

Îndoieli pândesc într-un colț de gând
Grăbitele regrete să le prindă-n plasă
Oboseala le apasă, stau labele lingând
Gândind cum să rezolve cauza spinoasă

Nimic nu se arată tăcere-i suverană
Nevrozată haita mârâie prin unghere
Regretele-au plecat în cântec de soprană
Și sufletul privesc tăcute și stinghere

Acum vor sta cuminți și drept mulțumire
Împreună vor cânta cu sfinții la un loc
Cântecele scrise prin antice psaltire
Arzând tămâie dar și un fir de busuioc

Marin Voicu






 





duminică, 15 februarie 2015

De vrei să zbori...

                                       
            De vrei să zbori la gând tu aripi poţi să-i faci
            Iar visul poate din nou amic să-ţi fie
            Să nu încerci ca noapte-n zi să o prefaci
            Lumina sa nu iți va darui vecie

           Simţi acum ce timpuri curg pe-afară  
           Cum tot în jur e vremelnică minune
           Să nu crezi că-n liniștea de astă seară
           Iți va sta destinul într-o rugăciune

           Să nu fii statuie lipsită de-amintiri
           În fața lumii stând  strâmbă și ciudată                        
           Al vremii val va șterge doruri și iubiri
           Dar nu vei fi tu de toate vinovată
           
           Gânduri și cu vise vor fi un univers
           Și-arzând albastru pe bolta lui domnească
           Tu o stea sfioasă te vei opri din mers
            Ca lumea-n jurul tău să se invârtească

            Marin Voicu

luni, 2 februarie 2015

Frământări

De-atâtea frământări mi-este viața plină
Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă
Stau umbre-ntinse pe fire de lumină
Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite
Dorințe netrăite, seci neîmpliniri
Beat de voluptatea nopții mistuite
Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții
Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte
Ca s-asculți în mine cântecul tristeții
Dar și mâhnirea ce-n suflet stă cuminte

De tăcerea oarbă o lași îngălbenită
Să scuture răceala uitării tale moi
Îngroapă noaptea și ora-mpătimită
Țăndări fă oblinda imaginii cu noi!

Marin Voicu