N-am sa-ti spun

Gândesc că n-am să-ţi spun adio şi nici bun rămas
Vei rămâne doar ce-ai fost, un strop de rătăcire
Prin viaţa mea sihastră când tu ţi-ai făcut popas
Cu un destin de mână prins plin de amăgire

Nu voi păstra nici freamătu-ti de păduri virgine
Nici privirea ta, o umbră a codrilor păgâni

Nici măcar surâsul tău cu note cristaline

Sau susurul plăcerii când adesea îl îngâni


Am să păstrez cu mine doar scurta nebunie

Din clipele când prinși în unduiri de trup mlădiu

Pe obraji creșteau bujori, ciudată armonie

Cu stropi de rouă scânteind pe corpul arămiu


A fost un vis, ai fost o floare, totul e departe

Voi purta in mine doar amintirea-ntreagă

Și cum vine vremea tristă și cum ne desparte

Curând alte mâini străine vin să te culeagă

Marin Voicu