Într-o desfăşurare invechită
Iar lumea, amplu fluviu suveran
Ce curge lin cu valuri ostenite
E viaţa o teribilă cărare
Prinsă-n culoarea ultimului amurg
Sau gânduri ca de apă, migratoare
Ce prin veacuri nemişcate tot se scurg
E viaţa dulce animalitate
Un ostrov cu ape mişcătoare
Sau uitare, ucisă când străbate
Cărări de zbucium pline de culoare
E viata doar o carte de simboluri
Cu suflete ce suferă descântul
Pe când ursitele ne dau fioruri
Cu glasul lor agonizând ca vântul
Marin Voicu