Rămâi ce-ai fost, un strop de rătăcire
Prin viaţa mea când tu ţi-ai facut popas
Plină de iluzii şi de amăgire
Îţi las freamătul de păduri virgine
Privirea, umbră a codrilor păgâni
Şi râsul tău cu note cristaline
Cu susurul plăcerii ce-adesea il îngâni
Am să-ţi las dar şi scurta nebunie
Când prinşi în unduiri de trup mlădiu
Creşteau bujori pe obrajii de hârtie
Şi stropi de rouă pe trupul arămiu
Deci am să te las, eu merg mai departe
Şi am să iau doar amintirea-ntreagă
Pe când vremea tristă ne desparte
Alte mâini străine vin să te culeagă
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu