Stând pe timp întinsă ca o pânză mărginită
Iar întreaga lume e un freamăt grosolan
De farisei prinși sub bolta cerului mâhnită
Eu cred că viața-i doar o teribilă cărare
Șerpuind dintr-un răsărit spre ultimul amurg
Și trec pe ea în valuri o lume migratoare
Cu pribegii prin veacuri ce haotice se scug
Să fie viața o dulce animalitate
Sau un verde ostrov cu nisipuri mișcătoare
O uitare ucisă sub zările curbate
Străbătând cărări de zbucium pline de culoare?
Sau poate viața e doar o carte de simboluri
Cu-atâtea suflete în mister înlănțuite
Doamne, se aud ursitele plângând în stoluri
Că s-au șters din carte profeții neprețuite!
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu