luni, 14 iulie 2014

Suflet gol

Simt cum astăzi în mine sufletul e gol
Ca un larg pustiu călcat de paşii nevăzuţi
Făptura mea uscată stingându-se domol
La un lung popas sub umbra norilor mărunţi

Prins între răspântii cu drumuri neschimbate
În ceasul sur priveşte cum vremea se măsoară
Prin zarea ca de ceară din timpuri scufundate
Cu spasme o tristeţe în suflet se strecoară

Iar când gândul călător deşteptat în mine
Peste care cerul se bolteşte ireal
Agale trec ursite  pe culmile senine
Şi amintirea prinsă în visul ideal

Când se ţese ziua iar noaptea se destramă
O vastă amărăciune s-a ivit  acum
Dureri înspăimântate cu glas stins mă cheamă
Având râuri lungi de lacrimi pe obraji de fum

Marin Voicu

Niciun comentariu: