vineri, 20 iunie 2014

Atâtea drumuri...

Atâtea drumuri vechi de veacuri măcinate
Uitatul pas al vremii le calcă funerar
Cărări pustii şi lungi de lume abandonate
Se ascundeau sub lună în ultimul pătrar

O seară scufundase o noapte mai devreme
Destine dezlegând strivitei lumi amare
Când amorţită stând  prin spaţiu  şi vreme
A plouat în urmă tristeţe şi uitare

Ajuns în piscul lumii - lung sfârşit de seară
M-am ascuns robit prin tristele ruine
Sub cerul singuratic cu zările de ceară
Simțind cum cresc ușor dorințele creştine

Apoi înflăcărat și lumea înfruntând
Hrăni-voi pusnicia-mi cu-atâtea voluptăţi
În largi rotiri de vultur voi cugeta în gând
Cum  s-adun la mine suave nudităţi

Marin Voicu

Niciun comentariu: