vineri, 20 iunie 2014

Atâtea drumuri...

Atâtea drumuri vechi de veacuri măcinate
Uitatul pas al vremii le calcă funerar
Cărări pustii şi lungi de lume abandonate
Se ascundeau sub lună în ultimul pătrar

O seară scufundase o noapte mai devreme
Destine dezlegând strivitei lumi amare
Când amorţită stând  prin spaţiu  şi vreme
A plouat în urmă tristeţe şi uitare

Ajunsă-n piscul lumii lung sfârşit de seară
S-a ascuns robită prin tristele ruine
Sub cerul singuratic cu zările de ceară
Să înfrunte visul lumilor creştine

Poate am să-l înfrunt şi eu deslegat curând
Hrăni-voi pusnicia-mi cu-atâtea voluptăţi
Şi în largi rotiri de vultur cugetând în gând
Cum  s-adun la mine suave nudităţi

Marin Voicu

Niciun comentariu: