Uitatul pas al vremii le calcă funerar
Cărări pustii şi lungi de lume abandonate
Se ascundeau sub lună în ultimul pătrar
O seară scufundase o noapte mai devreme
Destine dezlegând strivitei lumi amare
Când amorţită stând prin spaţiu şi vreme
A plouat în urmă tristeţe şi uitare
Ajuns în piscul lumii - lung sfârşit de seară
M-am ascuns robit prin tristele ruine
Sub cerul singuratic cu zările de ceară
Simțind cum cresc ușor dorințele creştine
Apoi înflăcărat și lumea înfruntând
Hrăni-voi pusnicia-mi cu-atâtea voluptăţi
În largi rotiri de vultur voi cugeta în gând
Cum s-adun la mine suave nudităţi
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu