duminică, 25 mai 2014

Plecarea noastră



În gară bătea un ceas secundele vioi
Sub cerul adormit târziu şi fără oră
Sprijiniţi de aer având  ochii stinşi si goi
Stăteam tăcuţi în seara lungă şi sonoră

Poate că şi-acum obosit şi căzut pe brânci
Tot mai  măsoară ceasul fără ca să ştie
O lungă-mbrăţişare ce a fost atunci
Pe un peron în gara rece şi pustie

S-au poate că măsoară-n fiecare an
Cum moare făra zgomot iubirea noastră
Cu limbile întinse pe-acelaşi vechi cadran
În noaptea gânditoare, rece şi sihastră

A apus un suflet un altul vine-n urmă
E obosit iar drumul i-a fost  necunoscut
În noaptea şchiopătând cu vise ce se curmă
A stat acum si timpul din mersul cunoscut

Marin Voicu