Două drumuri ce picior nu a călcat
E pustiu ţinutul, cum să mă indrumi
Când roiesc în tine umbre de păcat?
Nu e nici-un semn pe care drum s-apuc
Şi întors din vremi mă îndrept agale
Cu patimi albe şi rătăciri de cuc
S-adulmec sâni cu sfârcurile goale
Ce drum să aleg? Răspântii s-au deschis
Ca nişte coapse albe şi rotunde
Şi mă atrag cu braţe lungi de vis
Când sărut ale pântecului unde.
Marin Voicu.
Un comentariu:
Marian, really nice! Your poetry is often connecting two worlds, imagination and reality, traveling in time. thank you for sharing.
Trimiteți un comentariu