Înger

În minte calc prăpăstii și spații virginale

Și nicicând pașii nu-mi ajung la margini de abis

Stau încremenite-n beznă fricile virale

Dar și destinul meu sărac și-atât de indecis

S-au pârguit neliniști iar fruntea-mi plec cuminte
La noaptea senzuală ce s-a întins prin vreme

A strâns în poală stele și-atâta lucruri sfinte
Dar o lume n-a iertat de ură și blesteme

Câte ursitori au fost la nașterea-mi târzie

Și toate m-au abandonat ca din întâmplare

Nici-un dar nu mi-au adus nici măcar tămâie

Nu mi-au adus nici pacea să-ntindă la picioare

Ce sunt eu? Doar un trecător nesfințit cu daruri

Ușoară pradă am fost dorințelor nefrânte

Veșnic voi purta bestemul unui zeu pe haruri

Dar și vicleanul semn al păcatului pe frunte

La altarul nopții am ars o boabă de tămâie

Si am invocat un înger mâna să-mi întindă

Să lase a lui sfințire cugetul  să-mi mângâie

Ca de sufletu-mi năuc credința să se prindă

Marin Voicu