joi, 28 februarie 2013

Înger


Eşti înger din Universul paralel
Şi rătăcesti prin liniştea-i deplină
Pictezi pe suflet vise fel de fel
Când noaptea se revarsă luna plină

Un înger, o făptură zburătoare
Pe cerul albăstrui sub care norii
Se scurg în depărtări tânguitoare
Unde stau şi visează muritorii

Tu vremea şi cu moartea poţi înfrânge
Şi toamna să transformi în primăvară
Zâmbeşti ştiind că-n pieptul meu se strânge
Iubirea pătimaşă şi barbară

S-a adunat umilă şi curată
În piept - altar de zâmbet şi de cântec
Străină şi atât de-nfrigurată
O simt ca patimă şi un descântec

Iar cand visele îmi vor fi cenuşă
Îţi voi înălţa ruga mea umilă
Să-mi deschizi apoi funerara uşă
Spre noaptea care n-a ştiut de milă

Şi nu voi sta sub alba ta aripă
Va fi-ntre noi o veşnică distanţă
Când tu, o aură în orice clipă
Sufletul mi-l vei pune  în balanţă

Cuprins de adânca ta sfinţenie
Vei da nemurirea la fiecare
Atunci cuprins fiind de pioşenie
Eu am să-ţi stau cucernic la picioare

Marin Voicu



Niciun comentariu: