sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Drumul de sub seară

Eu te iubesc atât de mult
Că nu îţi poţi imagina
Tu eşti mai mult decât un cult
Acum eşti însăşi viaţa mea

Mi-e gândul pasăre în zbor
Plutind spre tine draga mea
Să te cuprindă cu-al meu dor
În braţe să te am aş vrea

Atât ce mă întristez
Că timpul curge fără noi
Şi tot ce fac e să visez
La acea dragoste în doi

Aştept să vii iubirea mea
Urmând drumul de sub seara
Sclipind sfioasă ca o stea
Pe-atlasul nopţii de afară

Să-ţi dau sufletu-n sărut
Foşnind ca unda unui val
Când braţele mi le-ai umplut
Fiinţă cu zâmbet pal.

Marin Voicu

Iarna sufletului

Îmi ninge glasul gândurilor moarte
Doar vise reci şi năluciri bizare
Sau clipe nude pribegind departe
Într-un târziu de noapte care doare

Tresare-ades din somnul său cuminte
Amarul meu ce-ngheaţă în tăcere
Pe altarul aducerii aminte
În clipa dătătoare de durere

Îmi ningi Doamne în suflet ca şi-afară
Cu umbre de dureri fără răspuns
Sub streaşina mâhnirii cea amară
Îmi doarme soarta cu dorul ei ascuns

Se viscolesc speranţele timide
În lungi troiene cuprinse de mister
Se-ntind leneş ca albele omide
Pe trupul meu îngenuncheat sub cer

Marin Voicu