duminică, 30 decembrie 2012

Zi de noiembrie









Cum plânge ziua în note lungi şi grele
Iar sub petice de nori păsări rătăcesc
Sunt ca nişte umbre ce ascund în ele
Doar uitate ploi de mărgăritar ceresc

E tristă ziua când orele le strânge
Şi-un covor uscat de frunze argintate
Tristeţi brumate ce par acum de sânge
Când strident la poarta sufletului bate

Se nasc culori ce ard prin veştedul amurg
Șiruri de cocorii mâhniți ţipă în delir
Iar când pe sâni de seară neguri reci se scurg
Apare și tăcerea slabă ca un fir

Dar se stinge ziua necurmat îmi plouă
O nostalgie în suflet se deşteaptă
Și simt speranţa cum mi se rupe-n două
Și-un destin năuc ce plânge şi aşteaptă

Marin Voicu




Niciun comentariu: