marți, 17 aprilie 2012

Drumul vieţii

Pe drumul vieţii singur am trecut,
Ca vântul prin nopţile comune,
Uitate ore risipind tăcut,
Şi gânduri stinse-n rugăciune.

Pribeag răzleţ, pe tainice poteci,
Îmi strig soarta cu glas fără ecou,
Încet şterg neliniştile reci,
De un amurg ce  pare nou.

Schimb tristeţea cu zâmbet mincinos
Şi lacrimi schimb în bucurie,
Dinspre noapte la ziua reîntors,
Sorb din viată lenta agonie,

Sunete de clopot prin mine trec,
Simt fiorul care mă invie,
Destin, smerit capul mi-l aplec,
Căci tu eşti marea simfonie.

   Marin Voicu

miercuri, 4 aprilie 2012

În seara asta

În seara asta cu cer nedescifrat,
Când umbrele se clatină-n tăcere,
Un suflet obosit şi împovărat,
La mal de drum îşi plânge-a lui durere ?

Are glasul stins care te-nfioară
Când îşi cheamă din amintiri trecutul,
Dar răspunde o tăcere milenară,
Căci la orice vis i s-a frânt avântul.

În seara asta timpul odihneşte,
Îmbrăţişând durerea funerară,
Şi-un gând care acuma poposeşte,
În suflet ca amurg ce stă să moară.

Iar tăcerea ca  ultimă bătaie,
Se-ntinde prin eternul nemişcat.
În ora când întoarsă ca o foaie,
Dezgolit de vise uitarea l-a lăsat.

   Marin Voicu