marți, 20 martie 2012

Dacă...

Dacă totul ar fi ca altă dată,
Mi-aş face sufletul ca o fereastră,
Să intre-n ea ca şoaptă după şoaptă,
Privirea ta de linişte albastră.

Apoi sufletu-mi să-şi lase forma,
Ca o rugă-n necuprinse lacrimi,
Pe când se scurg suspine din enorma
Şi neînţelesei tale patimi.

Am s-adun visul ce se înfăşoară,
Ca vraja pe-ale noastre începuturi,
Când privind obrajii tăi de ceară,
Voi depune ale mele dulci săruturi.

Dar îmi rămân dorinţele în urmă,
Şi gânduri vin aşa cum vine plicul,
Şi vin mereu şi trec şi nu se curmă,
Când din dorinţe mi-a rămas nimicul.

   Marin Voicu

Un comentariu:

marin voicu spunea...

Antuza-Mariaana Antoce Ce minunat salas,( mi-nchipui), ca in vis/ S-aduni in suflet liniste albastra,/ Dintr-o privire inflorita ca o glastra,/ A unor ochi furati din paradis!.../Dorintele-ti, firesc, raman in urma, / Cand ganduri vin ca avalanse dese , / Si in granitul muntelui tot scurma,/ "Nimicul", dureros , de vise ne-ntelese!.../Frumoasa si inalta simtire! Cu toata puterea unui suflet curat transpusa in poezie! Cu grija perfectionata pentru felul comunicarii , dovada ca puterea iubirii e netarmurita!Sincere felicitari! Apreciez migala ta asupra spuselor din vers , ca sete de superb si absolut!