joi, 9 februarie 2012

Nu mint ochii

Nu deschide ochii timpul  în zadar,
Iar ora lui de noapte nu ne minte,
Că moare visul pe pragul de hotar,
În aşteptarea mută şi cuminte.

Şi azi când clipa trece şovăielnic,
Iar tăcerea în suflet se împlântă,
Apune-încet în lacul de-ntuneric,
O privire amăgitor de sfântă.

În liniştea ce acum se scurge,
Ca o lumină prin umbrele subţiri,
Nu mint ochii când sufletul mai plânge,
Atâtea gânduri foşnind de amintiri.

Când e durerea un soare scăpătat,
Ca o enigmă sufletul pătrunde,
Nu mint ochii că el s-a adăpat,
Din apele uitării fără unde.

Nu mint ochii, nici ceasul de nisip,
Când visele mai şerpuie-n perdele,
Am să las gânduri să-mi treacă peste chip,
Încet să-mi umple golul vieţii mele.

   Marin Voicu

2 comentarii:

Anonim spunea...

Omule simplu,ce te dezbraci de gan-
duri,
Ce mori putin cu fiecare despar-
tire,
Lasa pe oameni sa citeasca printre
randuri,
Sa-ti vada dorul si durerea,
pentru cei plapanzi din fire.
Iubirea ta e mare,nostalgica ea este
Cuprinde al tau suflet chinuit de
dor.
Chemarea ta,ca un ecou iti da de
veste,
Ca esti sus pe creste si alergi
usor,
Sa-atingi cu mainile impreunate
norii
Si sa te rogi ca drumul lin sa-i
fie,
Asezat pe banca vietii,te cuprind
fiorii
Si gandurile zboara,si-o astepti
sa vina!!!


Scrisa de mine (Viorela),la un moment delicat al vietii.

marin voicu spunea...

Frumos viorela,felicitari