luni, 9 ianuarie 2012

La fântână



Cum răzbat prin mine gânduri care pier,
În ora grea ciudat inlănţuită,
Pe când în suflet dospeşte-un dor stingher,
Dar şi o rugă nemaiîntâlnită.

Şi n-am să cer ce-a fost şi nu mai este,
Nici măcar ecoul cu alba lui aripă,
Ci aşteptarea care-mi dă de veste,
Că sufletul mai pipăie o clipă.

Prin neguri rupte şi limpede trecut,
Desluşind un drum ce n-are să mai fie,
Pe pletele de seară mă întind tăcut,
Ca iedera boltită-n veşnicie.

Şi atunci când gemetele vechi tresar,
Iar gândul cerne timpul de chemare,
Pasi mi se aştern pe drumul de hotar,
Spre fântâna plină cu uitare.

   Marin Voicu

Niciun comentariu: