Doare cerul în limpezimi cernite
Şi rătăcesc cu gândurile goale,
Sub pomi dormind în frunze ruginite.
Cuprins atunci de-amară nostalgie,
Suflet înfiorat când norul sună,
Mă pierd în lumea tristă şi pustie,
Ca un freamăt argintat sub lună
Dacă timpul s-ar mai opri o clipă
Din zborul său spre-ntinsa depărtare
Rătăcitor sub alba lui aripă,
Aş strânge zile ninse de visare.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu