Nici senina clipă ce mă străbate,
Când visele în spaţiu se împletesc,
Cu necuprinsa mea singurătate
Străbate surd cărări de linişti pure
Săpând în malul suferinţei mele
Și visele incearcă să le fure
Cu ursita zâmbind sub albe stele
Curge timpul din trecut în viitor
Pe câmpii de veacuri în mişcare
Miraje limpezi zac tânguitor
Ca lacrimi pure-n goalele pahare
Rătăcitor prin spaţiile albastre
Şi adâncimea nopţilor cu lună
Mai caut încă sufletele noastre,
Pe cer sclipind cu stelele-mpreună
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu