marți, 7 decembrie 2010

Timpul care trece...

Timpul care trece, nu pot să-l opresc,
Nici senina clipă ce mă străbate,
Când visele în spaţiu se împletesc,
Cu necuprinsa mea  singurătate

Străbate surd cărări de linişti dure
Săpând în malul suferinţei mele
Tot sapă ş-adânceşte umbre sure
Cu ursita zâmbind sub albe stele

Curge timpul din trecut în viitor
Pe câmpii de veacuri în mişcare
Miraje limpezi zac tânguitor
Ca lacrimi pure-n goalele pahare

Rătăcitor prin spaţiile albastre
Şi adâncimea nopţilor cu lună
Mai caut încă sufletele noastre,
Pe cer sclipind cu stelele-mpreună

    Marin Voicu

Niciun comentariu: