miercuri, 8 decembrie 2010

Stranie viată...


 Stanie viaţă în şoapte simboluri,
 Sfârşite mişcări în sens neîntrerupt.
 Stă soarele şi tac norii în stoluri,
 Ca lacrimi amare de suflet s-au rupt.

 Reci sclipiri în spaţiu emisferic,
 Jocuri în umbră şi lumină, e greu,
 Rece infinit, etern întuneric,
 Un spaţiu vid acum e sufletul meu.

     Marin Voicu

Niciun comentariu: