miercuri, 8 decembrie 2010

Singuratatea mea

 E-atâta singurătate în jurul meu,
 Că am uitat de mine şi de tot cea fost.
 Şi strâng tăcut acum tristeţile din greu,
 Şi gândul despre al existenţei mele rost.

 E-atâta singurătate parcă o chem,
 Cu glasul stins de visuri neîmplinite,
 O simt în golu-mi suflet ca pe un blestem,
 Plângând neîncetat prin gânduri pustiite.

 E-atâta singurătate în jurul meu,
 O simt în mine ca un greu descântec
 Sufletul imi spune că am fost chiar eu,
 Clipa de-ntristare plânsă de un cântec.

 E-atâta singurătate şi-adun în gând
 Tot ce-a rămas din zilele trecute
 Pe treapta nopţii singur stau plângând
 Umbră fără nume cu dorinţi pierdute

     Marin Voicu

Niciun comentariu: