miercuri, 8 decembrie 2010

Singuratatea mea

 E-atâta singurătate în jurul meu,
 Iar golașe gânduri trec mistuitoare
 In a sufletului poarta ele bat mereu
 Cine să răspundă la a lor chemare?

Răspunde doar ecoul lung și nechemat
Mărâind ușor cu capul stând pe labe
E locul așa de rece si întunecat
Iar bătăi în suflet se-aud mereu mai slabe


Singurătatea în jurul meu se strânge
Simt cum curge lin în fiecare clipă
Iar sufletu-mi pribeag încet mi se frânge
Mângâiat sonor de-a timpului aripă


Se zbat sfioase liniști să mă-mpresoare
Venind din lumea-mi plină de închipuiri
Sunt doar o statuie oarbă si ușoară
Golită de destin, de suflet si-amintiri


     Marin Voicu

Niciun comentariu: