luni, 13 decembrie 2010

Singura vei fi

 Ai să-mi vezi tristeţea de ochii îi deschizi,
 Gândurile toate şi visele apuse,
 Căci viaţa-i ca o şoaptă şi aş vrea s-auzi
 Inimă cum bate, cuvintele nespuse.

 Acum ochii mei sunt trişti,iar ai tăi sunt duri,
 Cât-amărăciune sufletu-mi adună,
 Şi tot tresar mereu ca frunza în păduri,
 Când stelele din cer Luna o cunună.

 Aşa cum mă priveşti, de parc-am fi străini,
 Vei privi tăcută într-o dimineaţa,
 Cum visele dispar din ochii tăi senini
 Şi încet apun speranţele în ceaţă.

 Vei simţi tăcută ce-am simţit şi eu,
 Când am plâns iubirea destrămată-n vară,
 Şi-ai să vezi apoi regretele mereu,
 Cum în suflet încep ca să apară.

 Singură vei fi în timpul care trece,
 Şi-ţi vei aminti cu regrete-amare,
 Omul ce-ai pierdut şi-ai lăsat să plece,
 Ce a fost mai scump în viaţa trecătoare.

 Atunci eu voi trece cu ochii-nlăcrimaţi
 Şi priviri pierdute, singur pe cărare,
 În noapte se vor stinge paşii legănaţi,
 Pe nisipul rece-n tristă depărtare.

    Marin Voicu

Niciun comentariu: