Acum mă simt atât de singur,
Intr-o lume aşa pustie,
Cerul odată aşa de pur,
M-apasă-n lentă agonie.
Un drum s-aşterne, pe el să plec
Şi să uit de această lume,
Aştept doar timpul când am să trec,
În altă lume fără urme.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu