Mă-ntreb mereu de unde vii ? Te duce unde?
Pe neînţelese drumuri a ta menire
Prinsă în rotirea tăcutelor secunde
Ai fost şi eşti în viaţă strop de rătăcire !
Privind în noi văd asemănări profunde
De vise risipite, clipe de-amăgire
Şi viaţa ce acum avem ne tot ascunde
Acelaşi om cătând un drum spre fericire
Tot mai visez şi-acum la clipele senine
Când am sorbit încet paharul cu otravă
Cuprins de-o mare sete ce aveam în mine
Să-ţi ofer iubirea pe a sufletului tavă
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu