duminică, 19 decembrie 2010

Iti mai aduci aminte?

  Îţi aduci aminte mică vrăjitoare,
 Când  tu priveai visând un colorat apus,
 Apa care plânge, frunza cum tresare,
 Astre adormite ce-n palme ţi s-au pus?

 Alei cu plopi subţiri cuprinși de cugetări,
 Când paşi ni se-aşterneau pe lespezi de lumini,
 O salcie boltită murmurând chemări,
 Lacul fără unde cu maluri în ruini?

 Ascundeai  in sân parfumuri din grădină,
 Freamătul din suflet simţindu-l amândoi,
 Adieri de vânt, ce muzică divină,
 Ne cânta iubirea ascunsă în noi doi

 Îţi mai aduci aminte, cum dospea un gând,
 Și-nflorea in noi o tainică dorinţă?
 Cum sorbeam privirea-ți şi sufletul vibrând,
 Prins in vraja ta de magică fiinţă?
 Marin Voicu

Un comentariu:

YOKKO spunea...

Aceeasi persoana care este in cautarea ": iubirii perfecte", cu lirismul si sentimentalismul caracteristic.Dornic de sentimente curate, existente candva , te rascoleste si nu-ti da pace. Cauta o alta IUBIRE ce iti va oferi TOTUL fara recompense !!!!( doar sentimentale)/.
Imi place foarte mult poezia, apogeul fiind ultimile doua strofe in care simt nelinistea si dorinta ingemanate in cautarea si gasirea " fiintei magice".