Ca vis de toamnă argintie,
Auzi al sufletului plânset
Cuprins de adâncă nostalgie?
Acum, ziua încet se duce
Şi noaptea-n valuri stă să vină,
Ce crezi că poate fi mai dulce
Când inima în piept suspină?
E gândul la timpul ce-a trecut,
Cândva în zilele senine,
Cu soarele pe un cer tăcut,
Pe-alei venind şi eu cu tine.
Şoapte, o strângere de mână,
Seară, dorinţe împletite,
Când noaptea zorile îngână,
În pat cu clipe nedormite.
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu