vineri, 3 decembrie 2010

Acum timpul...

 Acum timpul îmi este un străin,
 A venit de nu se ştie unde,
 Încet cobor, spre tine am să vin,
 Pe scara sacrelor secunde.

 Privesc atent în spaţiul din jur
 Şi gânduri sting ca un greu păcat.
 Plutind ca-n vis pe undă de azur,
 Spre tine vin şi spun că n-am uitat,

 Când pierduţi sub curba aurorii
 Alunecând pe râuri din inalt,
 Prinşi fiind sub incidenţa orii,
 Vrăjiţi, noi mai făceam un salt.

 Salt solemn prin alte lumi tăcute,
 Cuprinse-n sfera nemişcării lor,
 Şi-n frământări de vise mute
 Cu voluptaţi ce se pierd sonor.

 În noaptea asta timpul sideral,
 Prin noi s-a scurs în minute repezi,
 Şi sigur vom dispare ca un val,
 Prelins pe atemporale lespezi.

      Marin Voicu


Niciun comentariu: