În larg de orizonturi întinsa mare sună
Cu valuri ce se zbat şi-ndeamnă ca să iei
Răcoarea lor profundă din nopţile cu lună
Când vântul te-nfioara ca şoapta unor zei
Să ai braţele întinse spre cerul de azur
Şi să cuprinzi în ele palida chemare
De sunete marine sub cerul atât de pur
Venind din orizonturi cu valuri călătoare
Lină se aşterne ritmic pe nisip o undă
Chemand cu şoapte norii ce plutesc alene
Pe-ntinderea albastră, ca umbre se afundă
Puzderie de păsări cu glasuri de sirene
Când soarele se lasă spre zarea de apus
Şi-n larg se-aud ţipând gingaşii albatroşi
Din apele agitate, cătând peştii ce s-au dus
Delfini apar prin valuri cu ochii somnoroși
Marin Voicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu